vineri, 7 ianuarie 2011

Fiul lui Dumnezeu

O nouă lumină s-a răsfrânt asupra voastră, o, aleşilor, cei ce purtaţi icoana lui Dumnezeu în voi. Prin perdeaua puţin dată la o parte de mâna Celui Preaînalt, o nouă scăpărare de lumină s-a răsfrânt asupra voastră, luminându-vă ca fii ai lui Dumnezeu. Această lumină vă dezvăluie misticul, eternul, fericitul mister al veşnicei paternităţi si al filiaţiei eterne, în această lumină, o binecuvântare a coborât asupra voastră şi balsamul consolării a coborât asupra ochilor voştri scăldaţi în lacrimi.

Domnul lisus este unic atât ca Hristos, cât şi ca Fiu al lui Dumnezeu. Ca Hristos, în sensul de Mesia (Alesul), El este unul de la începutul până la sfârşitul lumii. Omenirea nici nu poate să găsească şi nici să aştepte un alt Mesia. „Căci mulţi vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt Hristos, şi pe mulţi îi vor amăgi” (Matei 24, 5-24). Aceasta este profeţia revelată de Unicul, Adevăratul, Clarvăzătorul Hristos. Au fost falşi mesia, sunt chiar şi acum, şi vor fi din ce în ce mai mulţi pe măsură ce se apropie sfârşitul neamului omenesc. Dar numai unul este adevăratul Mesia, veritabilul Hristos, nemărginitul Iubitor al omenirii. Acest Unul Adevărat, Veritabil si Nemarginit este Mesia tuturor neamurilor si oamenilor lumii din orice regiune şi timp. El este unul şi unicul Mesia, atât al celor morţi, cât şi al celor vii, care au fost, care sunt si care vor urma.

Voi, aleşilor, sunteţi deci chemaţi să spuneti oamenilor şi neamurilor: „O, oameni şi neamuri, puteţi voi să aveţi reprezentanţi de seamă, mai mari decât cei mari; puteţi voi să aveţi fiice si fii nobili, mai nobili decât nobilii, dar nu exista decât un Mesia al vostru, al tuturor – unul singur. Asa că nu mai aşteptaţi un altul, nu mai cautati un altul. Cu adevărat, oricare altul ar veni sub acest nume, în afară de El Insuşi, mincinos ar fi şi fiu al minciunii. Singurul Mesia adevarat a spus cândva: „Atunci, de vă va zice cineva: Iata, mesia este aici sau dincolo, să nu-l credeti” (Matei 24, 23). Să nu credeţi precum evreii care aşteaptă la nesfârşit propriul lor mesia evreu. Cu adevărat, nici un astfel de mesia nu va veni, fie el evreu, rus, indian sau american. Pentru că e în natura lui Mesia să fie Unul pentru toţi oamenii, să apară în faţa tuturor, asupra tuturor şi pentru binele tuturor.
Singurul Mesia al lumii este Insuşi Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, care din Tatăl S-a născut mai înainte de toţi vecii. Aceasta este puterea Sa cerească; aceasta este garanţia adevăratului Său mesianism. Oricine neagă faptul că Domnul lisus este Mesia va fi prins cu minciuna (dovedit mincinos).

Apostolul care si-a odihnit capul pe pieptul lui lisus afirmă si mai direct acest fapt. Iată vorbele sale: „Cine este mincinosul, dacă nu cel ce tăgăduieşte că lisus este Hristosul ?” (I loan 2, 22). Putea oare altcineva în afară de Fiul lui Dumnezeu să fie Mesia ? Şi puteau oamenii să recunoască pe altcineva drept Mesia ?
El a trebuit să altoiască bătrânul şi decăzutul arbore al umanităţii cu propriul Său sânge. Nici un sânge de muritor nu ar fi fost destul de pur, destul de tânăr, destul de puternic şi de dătător de viaţă pentru a oferi acestui arbore vigoarea necesară pentru a întineri şi a se înnobila. Cu adevărat, nici un sânge, în afară de cel al Fiului lui Dumnezeu cu care El a îmbrăcat propria Sa divinitate ca şi cu o haină purpurie.
Dumnezeu este martor. Dumnezeu Tatăl Insuşi a adus mărturie şi L-a proclamat pe Hristos ca Fiu al Său. Mai întâi, prin proorocul care spune: „Fiul meu eşti Tu, Eu astăzi Te-am născut !” (Ps. 2, 7). O, etern „astăzi” al lui Dumnezeu ! Apoi, a făcut-o cu două ocazii, direct, prin propriul său glas – la râul Iordan si pe Muntele Taborului – „Acesta este Fiul Meu iubit în care îmi găsesc toată plăcerea; ascultaţi-L”. Si în sfârşit, cine îl putea cunoaşte pe Domnul lisus mai bine decât El Insuşi ? lisus Insuşi a spus despre Sine: „Fiul lui Dumnezeu sunt” (loan 10, 36).
Dumnezeu Fiul a fost născut din Dumnezeu Tatăl „înaintea tuturor veacurilor”, Insuşi Fiul lui Dumnezeu, Cel mai înainte de toţi vecii, mărturiseşte aceasta persecutorilor săi, iudeii, când spune: „Eu sunt mai înainte de a fi fost Avraam” (loan 8, 58). Si iarăşi, când L-au întrebat: „Cine eşti tu?”, El le răspunde: „Ceea ce v-am spus de la început” (loan 8, 25). Prin aceasta Domnul a vrut să arate că originea si filiaţia Sa eterna sunt nesupuse timpului. El, Unul născut, este începutul întregii creaţii, începutul cetelor îngereşti şi al fiinţelor trupeşti. Fiul lui Dumnezeu este începutul. După cum Cel Prea-înalt este etern, aşa este si paternitatea Sa. De aceea, voi nu vă înşelaţi când spuneţi că credeţi într-un Domn lisus Hristos, Unul-Născut, Fiu al lui Dumnezeu, născut din Tatăl mai înainte de toţi vecii.

Aceasta este credinţa sufletelor pline de dragoste; sufletelor lipsite de dragoste le este greu să accepte această credinţă. Părinţii cu o dragoste invincibilă faţă de copiii lor şi copiii cu o dragoste invincibilă faţă de părinţii lor primesc această credinţă cu bucurie. Lumina paternităţii lui Dumnezeu şi a filiaţiei lui Dumnezeu luminează inexplicabilul şi adâncul mister al naturii privind ataşarea părinţilor faţă de copii şi a copiilor faţă de părinţi. Numai în această lumină pot copiii şi părinţii lumii să înţeleagă misterul iubirii lor reciproce. Ei pot înţelege că dragostea lor nu e de origine pământească, ci de origine cerească. Ea este aprinsă de la eterna flacără a iubirii părinteşti si filiale, care se găseşte în Dumnezeu. De aceea, toţi părinţii care îşi iubesc copiii cu dragoste invincibilă şi toţi copiii care îşi iubesc părinţii cu dragoste invincibilă acceptă cu bucurie credinţa în Tatăl veşnic si în veşnicul Său Fiu din ceruri.

Aceasta este credinţa voastră, o, purtători de Hristos, şi credinţa părinţilor voştri, care v-au iubit. Aceasta să fie şi credinţa copiilor voştri pentru care nutriţi o dragoste invincibilă. Aceasta este credinţa ortodoxă salvatoare, care nu a fost niciodată ruşinată. Cu adevărat, aceasta este credinţa poporului ales, a celor ce poartă icoana lui Dumnezeu în ei. In ziua Judecăţii lui Hristos ei vor fi miluiţi şi vor fi numiţi binecuvântaţi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu


RUGACIUNEA CLIPEI


Doamne,


Amin


Versetul zilei

Poveste

"Intr-o zi, un om a murmurat: 'Doamne, vorbeste-mi' si un copac si-a frematat frunzele, dar el nu a auzit. Apoi a intrebat mai tare: 'Doamne, de ce nu-mi vorbesti?' si un tunet a zguduit cerul, dar el, din nou, nu a auzit. Omul a privit in jurul sau si a spus: 'Doamne, lasa-ma sa Te vad!' si o stea a luminat cerul, dar el nu a observat. Atunci a inceput sa strige: 'Doamne, fa o minune!' si in clipa aceea s-a nascut un copil, dar el nu a stiut.
Disperat, omul striga mai tare: 'Atinge-ma, Doamne, si arata-mi ca esti langa mine!' Acestea fiind spuse, Dumnezeu a coborat si l-a atins, dar acesta a alungat fluturele care zbura langa el si si-a continuat drumul.
Ai grija sa nu pierzi o binecuvantare doar pentru ca nu iti apare in felul in care tu te astepti sa se manifeste."

Si daca...

Si daca uneori mai cazi,
iar crucea ti se pare grea,
ridica-ti ochii catre cer ,
acolo e salvarea ta.

Si daca vorbele mai dor
cand limba nu le cantareste,
asculta glasul ce ti-a spus
ca si pe tine te iubeste.

Si daca lacrimi curg suvoi
brazdand uscatul tau obraz,
e semn ca Domnul te asculta
si te va scoate din necaz.

Si daca Domnul va veni
cat inca esti pe-acest pamant,
te va rapi in vesnicii
asa cum spune-al Sau cuvant.