joi, 20 ianuarie 2011

Traind cu ochii inchisi

Cum sa te impaci cu Creatorul?

Nu stiu de unde si cum sa incep. As vrea sa scriu atat de multe lucruri si as vrea sa deschid atatea ferestre incat sa poata intra toata lumina cunoasterii si a credintei in sufletul tau, al cititorului.
Nu te cunosc, dar in Domnul te pot cunoaste frate, sora, prieten sau prietena in credinta, sau pur si simplu pe tine, omule, care inca nu ti-ai descoperit adevaratul tau rost in viata, care ai pierdut destui ani osciland intre un tip de viata si altul, care crezi ca nu mai exista speranta, cand Speranta iti bate mereu la usa, dar tu nu-i asculti vocea calda, nu poti simtii iubirea ce vrea sa te inconjoare.Te intrebi unde este Dumnezeu? Te intrebi ce rost mai are sa aspiri la o viata mai buna, care vizibil este o povara pe acest pamant? Bolile, necazurile, neimplinirile pe care le ai nu pot fi compensate nici de toata dragostea din familie? Eu iti spun nu te mai ingrijora! Azi am o veste minunata, cea mai importanta, pentru tine: draga omule, draga pacatosule, de altfel ca mine, ca ei, ca toti, tu ai o sansa. Toata lumea are aceasta sansa, doar trebuie sa o accepti: lasa-te in bratul Lui. Dumnezeu nu iubeste pacatul, dar il iubeste pe pacatos, pentru ca El vrea nimicirea pacatului dar nu si a pacatosului. De ce asa? Pentru ca noi toti ne nastem cu hidoasele gene de pacat in noi, dar putem scapa de ele o data pentru totdeauna! Inainte de a-ti spune cum poti scapa de pacatele tale, care nu te vor mai robi, si care te vor lasa sa traiesti frumos, in pace, cu sufletul plin de dragoste, speranta, liniste si odihna, te rog, nu-ti impietrii inima! Lasa de-o parte tot ce ai auzit si ce auzi acum cand citesti, fa-ti liniste in suflet, si nu-ti lua in seama pentru un minut parerile sau principiile tale. Doar detaseaza-te de tine pentru o clipa, si incearca sa iti imaginezi ce iti spun ca si atunci cand stai si asculti ceva ce ti se povesteste. Compara ceea ce-ti spun eu cu trairile tale, incearca sa inlocuiesti modul tau de viata de pana acum cu cel pe care ti-l prezint si care este 100% adevarat si posibil, dar nu eu iti ofer o garantie ci Duhul Sfant, cel care te convinge si te cerceteaza, in momentul citirii. Imagineaza-ti viata dupa modelul urmator : fara teama zilei de maine, fara sa te simti singur, stiindu-te protejat, ferit, intarit, imbarbatat, fericit, implinit. Nici un om nu poate oferii toate acestea pentru ca toti suntem predispusi greselii, dar Dumnezeu poate, pentru ca a promis.
In primul rand, in vechime, ca sa fie iertat de pacate, pacatosul trebuia sa aduca la templu un animal pe care sa-l jertfeasca. Vazad ca pacatul se extinde si ca ia amploare, Dumnezeu a hotarat sa-L trimita pe Fiul Sau, Isus Hristos, in lume, ca sa ia asupra Sa toate pacatele noastre, si sa moara pe cruce, in chinuri greu de imaginat, aceasta fiind plata divina, universala, suprema, de nepretuit. Dupa ce a lasat pe Pamant invatatura Sa dumnezeiasca, dupa ce ne-a spalat de pacate prin moartea Sa, s-a intors inapoi in Cer unde de acum 2000 de ani ne pregateste un loc minunat, pentru noi, niste nevrednici. Ca sa ajungem acolo, noi trebuie sa credem ca Isus a murit in locul nostru pe cruce (pentru ca plata pacatului este moartea), si ca ne-a salvat, pentru ca “oricine va crede si se va boteza” sa fie mantuit.
Noi trebuie sa intelegem de asemenea ca noi nu vom ajunge in Cer pentru ca suntem vrednici, sau pentru ca facem fapte bune, ci ajungem acolo, prin mila, prin Harul lui Dumnezeu, pentru ca am crezut in El. Spre exemplu: Crezi ca daca dai bani unui cersetor, lucru care in legea umana se numeste” fapta buna”, esti vrednic sa ajungi in Cer, unde nu sunt lacrimi si nici durere? Merita un gest atat de mic, o rasplata atat de mare? Eu nu cred. De accea Dumnezeu a platit pentru noi cu sangele singurului Sau Fiu, pentru ca ne-a iubit si ne iubeste,  pentru ca ne ofera o sansa din nou de a fii fericiti, pentru ca ne vrea linistiti si impacati cu El, cu Tatal, Creatorul nostru. El s-a intrupat si stie cum e viata de om, si cat de limitati suntem, dar El vrea sa ne ofere viata vesnica in fericire, si atotcunoastere.
Tot datorita rabdarii, bunatatii, iubirii lui Dumnezeu, nu ne-a trimis pe noi la moarte, ci a facut ca jertfa lui Isus sa fie una universala, ca noi sa nu trebuiasaca sa facem nimic altceva decat sa credem, sa realizam fapta aceasta mareata si sa-L urmam!
De ce ii este atat de greu lumii sa inteleaga ca Dumnezeu ne iubeste, ca este Tatal nostru? De ce Il ignora lumea? Cine si-ar ignora familia, care este cea mai aproape de noi cand suntem in nevoi? Dar pe Dumnezeu care ne este si tata si mama, Atotputernicul, avem dreptul sa-L ignoram? Oare nu are puterea sa ne ajute si sa ne poarte de grija noua, creatiilor Sale? Dumnezeu hraneste si pasarile, si animalele si cea mai mica gaza. Oare pe noi, cei care suntem creati dupa chipul si asemanarea Lui, oare noua nu ne poarta de grija? Oare avem noi dreptul sa-L ignoram? Suntem foarte stapani pe noi si inganfati cand facem alegeri marunte, dar oare cum ar trebui sa ne simtim cand stim ca n-am ales pe cel care ne asigura o vesnicie, o viata fara sfarsit in fericire si in slava? Iadul este locul de pedeapsa pentru Diavol si ingerii sai din intuneric, dar este locul de chin, frustrare si mustrare vesnica de constiinta pentru omul care nu L-a ales pe Hristos, Domn si Mantuitor Suprem in viata lui.

Oare exista dragoste mai mare decat cea a lui Dumnezeu?

Ca sa-ti pot raspunde la aceasta intrebare, trebuie sa incep cu un exemplu cat se poate de simplu, dar relevant: Sa ne intoarcem cu cateva sute de ani in urma, si sa ne gandim la epoca in care puteai fii ars pe rug in chinuri enorme, pentru orice! Daca un om oarecare ar fi fost condamnat la o astfel de moarte, tu, nevinovat, si neimplicat in acea situatie, ai fi fost de acord, ai fi fost oricand gata sa iei locul acelui om, si sa-l scapi, traind tu acele chinuri cumplite, pana la moarte? Exact asa a facut Isus Hristos, caruia ii multumesc. Astfel de chinuri ar fi trebuit sa simt si eu, si tu, si toti, daca nu ar fi fost El. Deci, inca mai poti crede ca exista o dragoste mai mare, mai demna de luat in seama decat a Domnului nostru Isus Hristos? Mai poti crede in felul acesta, acum cand pana si cea mai draga persoana te-ar lasa de izbeliste doar ca sa-si fereasca pielea, sa nu se implice, sa nu patimeasca de pe urma ta, chiar daca ai dreptate? Niciun om nu ar fi in stare sa-ti ofere o astfel de dragoste, pentru ca datorita statutului sau de creatie, de om, datorita pacatului ce locuieste in suflet, nu poate sa te ajute nici macar cu o vorba. Cand Il ai pe Dumnezeu de partea Ta, si cand tu esti de partea Lui, nu esti singur, pentru ca El iti va fi mereu fidel, dar asa trebuie sa-I fii si tu, ca intr-o frumoasa prietenie, fara sa profiti de bunatatea Lui, care este un pacat, pentru ca pe Dumnezeu nu-L pacalesti. Dumnezeu este Cuvantul intrupat. Si Diavolul a incercat sa-L ispiteasca, dar nu a reusit, si nu va reusi niciodata pentru ca va fi nimicit, impreuna cu toti cei care nu L-au primit pe El. Ceea ce Dumnezeu iti spune sa faci, e cu un scop, si INTOTDEAUNA este spre binele tau. Un lucru atat de simplu, si totusi atat de neinteles de oamenii care se joaca cu focul, pentru ca daca nu accepta Salvarea, vor fii mereu inchisi, fara speranta, in iad, unde focul remuscarii mistuie tot. Retine! Ziua de maine nu e a ta! Poti stii ce se va intampla in urmatoarele ore, daca vei trai sau vei muri?
Dumnezeu te vrea cu El, pe bratele Lui! Tu nu vrei ? Vrei sa sfarsesti in iad ?
Dumnezeu porunceste tuturor celor care aud Cuvantul Sau sa se pocaiasca ACUM, nu maine, nu anul viitor, pentru ca amanarea este un pacat.
Imi pare bine ca ti-am adus la cunostinta cea mai importanta alegere a vietii tale -o perioada trecatoare-, dar totodata trebuie sa-ti aduc la cunostinta faptul ca acum ai auzit Cuvantul lui Dumnezeu, si ca esti responsabil pentru decizia ta! Nu mai amana! Poate e ultima ta sansa!

Vrei sa mai fii in razboi cu Domnul Dragostei?
Daca NU, atunci Domnul sa te binecuvinteze, si sa te ajute sa-ti tii fagaduinta! Amin!

<-- more -->

2 comentarii:


RUGACIUNEA CLIPEI


Doamne,


Amin


Versetul zilei

Poveste

"Intr-o zi, un om a murmurat: 'Doamne, vorbeste-mi' si un copac si-a frematat frunzele, dar el nu a auzit. Apoi a intrebat mai tare: 'Doamne, de ce nu-mi vorbesti?' si un tunet a zguduit cerul, dar el, din nou, nu a auzit. Omul a privit in jurul sau si a spus: 'Doamne, lasa-ma sa Te vad!' si o stea a luminat cerul, dar el nu a observat. Atunci a inceput sa strige: 'Doamne, fa o minune!' si in clipa aceea s-a nascut un copil, dar el nu a stiut.
Disperat, omul striga mai tare: 'Atinge-ma, Doamne, si arata-mi ca esti langa mine!' Acestea fiind spuse, Dumnezeu a coborat si l-a atins, dar acesta a alungat fluturele care zbura langa el si si-a continuat drumul.
Ai grija sa nu pierzi o binecuvantare doar pentru ca nu iti apare in felul in care tu te astepti sa se manifeste."

Si daca...

Si daca uneori mai cazi,
iar crucea ti se pare grea,
ridica-ti ochii catre cer ,
acolo e salvarea ta.

Si daca vorbele mai dor
cand limba nu le cantareste,
asculta glasul ce ti-a spus
ca si pe tine te iubeste.

Si daca lacrimi curg suvoi
brazdand uscatul tau obraz,
e semn ca Domnul te asculta
si te va scoate din necaz.

Si daca Domnul va veni
cat inca esti pe-acest pamant,
te va rapi in vesnicii
asa cum spune-al Sau cuvant.