vineri, 20 mai 2011

"Sunt crestin ! " ...?

Daca stai sa privesti in jurul tau, vei observa ca lumea e dominata de oameni tristi, suferinzi. Vei observa ca toti sufera, fiecare in felul sau. Atat crestini, cat si necredinciosi. Toti sufera.
Indiferent de varsta, rasa sau etnie, fiecare are un motiv pentru a se plange. Unora ii lipsesc banii (de fapt, toturor), altora nu stiu ce haine sofisticate, altora popularitatea ...

Lasand la o parte necredinciosul, eu am invatat ca un credincios nu se plange. Am invatat ca povara unui crestin nu este niciodata prea grea, nu se plange niciodata ca nu o poate duce. Un crestin nu se plange niciodata ca nu are cutare sau cutare lucru, pentru ca Dumnezeu a promis ca cel ce se increde in El va avea tot ce ii trebuie pentru a-si duce la bun sfarsit misiunea. Ma intreb de ce avem nevoie de nu stiu ce telefon performant ? Ne ajuta cumva in slujba in care am fost pusi de Dumnezeu ? Sau daca avem o casa cu 3 etaje, Dumnezeu ne va iubi mai mult ?
Sunt multe lucruri in viata crestinului care nu isi au rostul. Sunt multe lucruri care nu te ajuta cu nimic in lucrarea pe care o ai de facut. Iar acest lucru e trist, pentru ca se presupune ca noi, care suntem crestini (ortodocsi, baptisti, penticostali, catolici, nu conteaza), avem un singur scop in viata aceasta : sa implinim voia Tatalui nostru. Nu-i asa ? Gresesc ? E posibil. In ziua de astazi Adevarul este neadevar ... si invers.



Ma intreb ce ar fi daca noi, crestinii, de fapt cei care ne consideram crestini, am fi exact cum pretindem ca suntem ... E doar o parere, dar cred multi s-ar intoarce la Dumnezeu, doar vazand felul nostru de viata. Sigur, in zilele noastre pare irealizabil. Numai daca Dumnezeu ar face o minune.

Revenind la cat de neajutorati suntem noi, crestinii, ma intreb ce rost mai are toata actoria asta, cum ca am fi noi mai buni decat cei necredinciosi, cum ca am fi mai superiori sau alte abureli ? Ne plangem de parca Dumnezeu, Celui caruia pretindem ca ne-am predat vietile, nici macar n-ar exista. Ce paradox ...

Suntem sarmani ... Dumnezeu nu exista in noi, El nu salasluieste in inimile noastre, dar noi, totusi, suntem crestini, totusi suntem copiii ai lui Dumnezeu ... chipurile. Nu mai suntem nici pacatosi. Suntem mandri ca ne numim crestini, suntem mandri ca batjocorim Numele lui Dumnezeu. Acum suntem sfinti ... Si asta pentru ca purtam batic, pentru ca predicam in biserica, pentru ca aprindem lumanari ...

Oare cine mai crede ca un crestin e puternic si cand e slab ? Oare cine mai crede ca are totul, chiar si cand nu are nimic ? Sau cine mai crede ca Dumnezeu il pedepseste pentru ca il iubeste ?

 "Atunci multi vor cadea, se vor vinde unii pe altii si se vor uri unii pe altii." (Matei 24:10)


"Si, din pricina inmultirii faradelegii, dragostea celor mai multi se va raci. " (Matei 24:12)

<!-- more -->

Un comentariu:

  1. Simt o usoara furie in randurile tale si te inteleg perfect. Asa-i cum zici. Iti spun insa ca nu credinta guverneaza mintea crestinului, ci traditia. "M-am obisnuit sa merg duminica la biserica, dar intotdeauna predicile mi se par plictisitoare, stiu deja mesajul care s-a predicat duminica asta" sau "Asa se face cutare lucru, la noi in biserica, inca de la inceput, nu mai schimb eu nimic acum" sau "Imi platesc contributia la biserica si merg in cer, e de ajuns ca merg la biserica" etc. Oricum dragostea celor mai multi s-a racit deja. Crestinii nu se mai numesc crestini, ci baptisti, ortodocsi, penti etc si fiecare crede ca doar pe calea pe care merge el se poate ajunge in cer. Iubirea pentru Isus s-a transformat in teologie goala sau doar in ... nimic. Biblia ne spune ca se va junge si aici. Oricum, privirea tinta la El!
    Dumnezeu sa te intareasca si sa te tina pe bratul Lui toata viata. Ne vom vedea Acasa ;). Pup

    RăspundețiȘtergere


RUGACIUNEA CLIPEI


Doamne,


Amin


Versetul zilei

Poveste

"Intr-o zi, un om a murmurat: 'Doamne, vorbeste-mi' si un copac si-a frematat frunzele, dar el nu a auzit. Apoi a intrebat mai tare: 'Doamne, de ce nu-mi vorbesti?' si un tunet a zguduit cerul, dar el, din nou, nu a auzit. Omul a privit in jurul sau si a spus: 'Doamne, lasa-ma sa Te vad!' si o stea a luminat cerul, dar el nu a observat. Atunci a inceput sa strige: 'Doamne, fa o minune!' si in clipa aceea s-a nascut un copil, dar el nu a stiut.
Disperat, omul striga mai tare: 'Atinge-ma, Doamne, si arata-mi ca esti langa mine!' Acestea fiind spuse, Dumnezeu a coborat si l-a atins, dar acesta a alungat fluturele care zbura langa el si si-a continuat drumul.
Ai grija sa nu pierzi o binecuvantare doar pentru ca nu iti apare in felul in care tu te astepti sa se manifeste."

Si daca...

Si daca uneori mai cazi,
iar crucea ti se pare grea,
ridica-ti ochii catre cer ,
acolo e salvarea ta.

Si daca vorbele mai dor
cand limba nu le cantareste,
asculta glasul ce ti-a spus
ca si pe tine te iubeste.

Si daca lacrimi curg suvoi
brazdand uscatul tau obraz,
e semn ca Domnul te asculta
si te va scoate din necaz.

Si daca Domnul va veni
cat inca esti pe-acest pamant,
te va rapi in vesnicii
asa cum spune-al Sau cuvant.