joi, 13 octombrie 2011

Sfinţii şi salvarea României - Dani Surducan



John Wesley spunea: „Daţi-mi 10 oameni care să nu urască decât păcatul şi să nu-L iubească decât pe Dumnezeu... şi-n scurt timp voi schimba lumea“.
John Wesley avea nevoie de 10 sfinţi pentru a trezi lumea. România oare de câţi sfinţi are nevoie pentru deşteptare? De câţi sfinţi e nevoie pentru a nu trimite Dumnezeu toţi „creştinii” în iad. Pentru că dacă Duhovnicul Arsenie Papacioc spunea că sistemul comunist a umplut cerul de sfinţi şi mare dreptate avea şi are, la fel e de adevărat că şi „creştinismul“ trăit de noi, românii, va umple iadul de „sfinţi”. În comunism, Cristos locuia la Aiud şi Gherla şi Jilava mântuind ateii, plecând genunchii agnosticilor... Acum unde are adresa? Să fi plecat şi El cu Atlassibul în Spania, dezgustat şi scârbit de chiuvetele spitalelor înfundate cu milioane de trupuri umane, de preoţii şi pastorii ţării perfecţi în materie de intrigi dar slabi şi mediocrii în arta salvării sufletelor? „Nu poţi să fii mediocru când vesteşti Evanghelia lui Cristos. Te bate Dumnezeu!“... spunea Constantin Necula, mare slujitor al altarului.

România are nevoie de sfinţi precum Moise. „Iartă-le acum păcatul! Dacă nu, atunci, şterge-mă din cartea Ta, pe care ai scris-o!“ (Exod 32-32). Ori toţi, ori niciunul! Sfinţi care să facă greva foamei pe buza raiului şi să nu dea gurii dumicat până nu trimite Dumnezeu o deşteptare peste ţara „turmelor şi-a pâinii“ cum spunea Nichifor Crainic, ţara cu cei mai mulţi securişti pe cap de locuitor, ţara lui Iuda... dar fără Iuda de mână să refuze sfinţii raiul.
Mulţumim frumos, Doamne! E frumos raiul Tău... nimic de spus, dar eu fără satul meu nu intru în El. Fără Iva lu´ Ioia, mecanicul fin al satului care să centreze din când în când aripile cum centra spiţele la bicicletă... nu intru. Fără Doru lu´ Mongo, cosaşul satului care să cosească codrii de busuioc crescut prin galaxiile noi şi să-l prindă îngerilor printre penele aripilor... nu servesc. Cu toate tonele de aur şi pietre preţioase din rai... fără baba Veta va fi sărac Cerul, Doamne!... Aşa ar trebui să se roage sfinţii!... Şi atunci vor avea şansă şi cei ca mine.
Trezirea va veni în România când protestanţii şi neoprotestanţii cei atât de siguri de cer, vor organiza un marş de protest cu pancarte mari şi scris mare „Să fii sigur, Doamne, că fără fraţii noştri ortodocşi şi catolici şi greco-catolici noi nu vom intra pe porţile Cetăţii.”
Îndumnezeirea României va fi atunci când fraţii ortodocşi vor trage clopotele iubirii mărşăluind printre maidane cu prapori şi pancarte pe care să scrie la fel de mare, să se vadă şi din satelit, că fără fraţii noştri de alte culte refuzăm Împărăţia Cerurilor. Şi văzând atâta puhoi de iubire revărsat pe străzile triste ale patriei, Dumnezeu a pus să sune ceasul trezirii la urechile înfundate ale neamului românesc şi au trăit creştini până la adânci bătrâneţi şi au intrat toţi în rai sărind de bucurie că mai au cu cine schimba şi-n veşnicie o vorbă.
Să tot jucăm miuţa cu anatema, să o tot pasăm unii de la alţii ne vom trezi în iad pasând printre draci.
„Căci aproape să doresc să fiu eu însumi anatema, despărţit de Hristos, pentru fraţii mei, rudele mele trupeşti. (Romani 9:3)... spunea Sfântul Apostol Pavel.
Sfinţi care să ardă pentru neam nu să-i doară în vârful pleoapelor de popor.
Sfinţi ca John Knox care striga disperat: „Dă-mi Scoţia, ori mor!”
România mântuită sau şterge-ne pe toţi din cartea Vieţii. Cine are curaj şi sânge românesc în vene să zică „Amin!”.
Preluat de pe Ciresarii.ro

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu


RUGACIUNEA CLIPEI


Doamne,


Amin


Versetul zilei

Poveste

"Intr-o zi, un om a murmurat: 'Doamne, vorbeste-mi' si un copac si-a frematat frunzele, dar el nu a auzit. Apoi a intrebat mai tare: 'Doamne, de ce nu-mi vorbesti?' si un tunet a zguduit cerul, dar el, din nou, nu a auzit. Omul a privit in jurul sau si a spus: 'Doamne, lasa-ma sa Te vad!' si o stea a luminat cerul, dar el nu a observat. Atunci a inceput sa strige: 'Doamne, fa o minune!' si in clipa aceea s-a nascut un copil, dar el nu a stiut.
Disperat, omul striga mai tare: 'Atinge-ma, Doamne, si arata-mi ca esti langa mine!' Acestea fiind spuse, Dumnezeu a coborat si l-a atins, dar acesta a alungat fluturele care zbura langa el si si-a continuat drumul.
Ai grija sa nu pierzi o binecuvantare doar pentru ca nu iti apare in felul in care tu te astepti sa se manifeste."

Si daca...

Si daca uneori mai cazi,
iar crucea ti se pare grea,
ridica-ti ochii catre cer ,
acolo e salvarea ta.

Si daca vorbele mai dor
cand limba nu le cantareste,
asculta glasul ce ti-a spus
ca si pe tine te iubeste.

Si daca lacrimi curg suvoi
brazdand uscatul tau obraz,
e semn ca Domnul te asculta
si te va scoate din necaz.

Si daca Domnul va veni
cat inca esti pe-acest pamant,
te va rapi in vesnicii
asa cum spune-al Sau cuvant.