duminică, 7 octombrie 2012

Al cui sunt eu ?

Exista un paradox in lumea crestina : toti spunem ca suntem fiii lui Dumnezeu, dar totusi prin noi vorbeste egoismul. Lumea e condusa de egoism.
Avand in vedere existenta unei parti intunecate, a raului in lume, putem cu siguranta sa afirmam ca sursa egoismului este chiar aceasta parte, acest potrivnic ce ne vrea mereu de partea lui, deci cat mai departe de Dumnezeu. Marsaviile satanei se manifesta in noi prin egoism. Sustin acest lucru, intrucat toate partile noastre intunecate le consideram a fi lucrare diavoleasca. Pentru ca lucrurile sa para nu chiar atat de malefice, noi, oamenii spunem nu ca il avem pe necurat in inima, ci ca suntem "putin cam incapatanati". Majoritatea dintre noi ne mandrim cu incapatanarea noastra. Dar ceea ce nu realizam noi cu adevarat este ca toate acestea sunt numai masti ale unor lucruri atat de bine stiute printre noi, dar atat de putin recunoscute. Cine vrea sa creada despre el ca il are pe tatal faradelegii in inima si nu pe Dumnezeu ?

Mai mult decat atat, sustinem ca suntem fiii lui Dumnezeu, insa dovedim exact contrariul. Iar atunci cand vorbele noastre nu se afla in perfecta armonie cu faptele noastre, inseamna ca ne aflam in minciuna.
Vorbind metaforic, fii suntem toti. Diferenta este ca unii suntem de o parte, iar ceilalti de alta parte. Fiecare dintre noi are un insemn (sau semn), care il determina sa se numeasca fiu al Tatalui sau al imparatului veacului acestuia. Iar de aici e foarte simplu:
  • Fiii lui Dumnezeu - sunt cei care au semnul iubirii pe fruntile lor. Acestia traiesc in perfecta armonie cu Dumnezeu, cu oamenii si cu tot ceea ce ii inconjoara, Ei sunt cei care renunta pe deplin la lumea aceasta, la ceea ce ofera ea. Nici o grija nu este suficient de importanta pentru a putea sa-i distraga de la ascultare. Ei sunt mereu cu inima sus, la Dumnezeu, ascultand necontenit glasul Sau. Actiunile sunt in concordanta cu Voia Sa. Nimeni si nimic nu-i poate determina pe acesti oameni sa urasca sau sa judece pe cineva, singurul sentiment din inima lor fiind iubirea, iar singurele lor atitudini fiind smerenia si blandetea.
  • Fiii diavolului - cei insemnati cu semnul lui. Acesti sunt, desigur, cei care nu apartin Domnului. Acestia au ales sa traiasca in bezna, fara a mai avea vreo scapare. Ei sunt cei care au indragit prea mult lumea aceasta cu poftele ei, fiind orbiti de ea. NUMAI din vina lor si a faradelegii nu au putut auzi Vocea Domnului chemandu-i. Acestia sunt cei care nu reusesc nici sa auda cand Domnul ii cheama prin frati si surori, nici sa vada cand in jurul lor se intampla minuni dumnezeiesti la fiecare pas. Acestia sunt cei guvernati de egoism, cei care in inimile lor in loc de pace si iubire au furie, lacomie, mandrie, agresivitate. In urechile lor nu suna vocea Domnului si nu fac voia Lui, ci a tatalui minciunii. Ei nu vor sti niciodata ce este adevarul, nici iubirea, nici nadejdea. De fiecare data cand le intalnesc, ochii le sunt acoperiti cu intuneric, iar atunci incep sa bajbaie, simtind ura fata de lucrarea Celui Preainalt. In inimile lor gasesti nemultumire de fiecare data, iar atunci cand ceva nu este asa cum vor ei, furia, amenintarea isi fac cuib.
Cred ca fiecare dintre noi ar trebui sa-si faca un examen serios de constiinta. Suntem crestini cu totii, sau cel putin asa ne place sa ne numim. Problema e ca faptele noastre lasa de dorit, iar acest lucru inseamna ce traim in minciuna.

Probabil ca fiecare va gasi o parte mai mult sau mai putin intunecata. Asta ar trebui sa dea de gandit.
Nimeni nu spune ca e usor sa renunti la ego. Asta practic inseamna sa renunti la tine. Insa de la a incerca sa devi mai bun, sa inlaturi intunericul dinlauntrul tau, pana la a sta cu mainile in san si a astepta ca mantuirea sa pice din cer e cale lunga.
Ceea ce e clar este ca un adevarat crestin se afla mereu la scoala. El va invata mereu cate o lectie ce il va ajuta in desavarsire. Ceea ce trebuie sa faca el insa este sa ramana cu inima spre Dumnezeu. Daca el este capabil sa ramana cu urechile ciulite la Tatal sau, va primi mereu cele mai bune invataturi. Dumnezeu este cel mai bun profesor pe care l-am putea avea vreodata, El ne invata tot ceea ce avem nevoie sa stim. 

Insa, sa nu uitam! Ceea ce avem de facut este sa ramanem cu inima langa El. Inima Ii e supusa, fiinta Ii e supusa, urechile ne sunt ciulite. Atunci vom sti mereu ce avem de facut si niciodata nu ne vom rataci.


Dar nu uita: Inima ta e la El ! Lumina ! Si nu intuneric!

Un comentariu:


RUGACIUNEA CLIPEI


Doamne,


Amin


Versetul zilei

Poveste

"Intr-o zi, un om a murmurat: 'Doamne, vorbeste-mi' si un copac si-a frematat frunzele, dar el nu a auzit. Apoi a intrebat mai tare: 'Doamne, de ce nu-mi vorbesti?' si un tunet a zguduit cerul, dar el, din nou, nu a auzit. Omul a privit in jurul sau si a spus: 'Doamne, lasa-ma sa Te vad!' si o stea a luminat cerul, dar el nu a observat. Atunci a inceput sa strige: 'Doamne, fa o minune!' si in clipa aceea s-a nascut un copil, dar el nu a stiut.
Disperat, omul striga mai tare: 'Atinge-ma, Doamne, si arata-mi ca esti langa mine!' Acestea fiind spuse, Dumnezeu a coborat si l-a atins, dar acesta a alungat fluturele care zbura langa el si si-a continuat drumul.
Ai grija sa nu pierzi o binecuvantare doar pentru ca nu iti apare in felul in care tu te astepti sa se manifeste."

Si daca...

Si daca uneori mai cazi,
iar crucea ti se pare grea,
ridica-ti ochii catre cer ,
acolo e salvarea ta.

Si daca vorbele mai dor
cand limba nu le cantareste,
asculta glasul ce ti-a spus
ca si pe tine te iubeste.

Si daca lacrimi curg suvoi
brazdand uscatul tau obraz,
e semn ca Domnul te asculta
si te va scoate din necaz.

Si daca Domnul va veni
cat inca esti pe-acest pamant,
te va rapi in vesnicii
asa cum spune-al Sau cuvant.