duminică, 7 octombrie 2012

Al cui sunt eu ?

Exista un paradox in lumea crestina : toti spunem ca suntem fiii lui Dumnezeu, dar totusi prin noi vorbeste egoismul. Lumea e condusa de egoism.
Avand in vedere existenta unei parti intunecate, a raului in lume, putem cu siguranta sa afirmam ca sursa egoismului este chiar aceasta parte, acest potrivnic ce ne vrea mereu de partea lui, deci cat mai departe de Dumnezeu. Marsaviile satanei se manifesta in noi prin egoism. Sustin acest lucru, intrucat toate partile noastre intunecate le consideram a fi lucrare diavoleasca. Pentru ca lucrurile sa para nu chiar atat de malefice, noi, oamenii spunem nu ca il avem pe necurat in inima, ci ca suntem "putin cam incapatanati". Majoritatea dintre noi ne mandrim cu incapatanarea noastra. Dar ceea ce nu realizam noi cu adevarat este ca toate acestea sunt numai masti ale unor lucruri atat de bine stiute printre noi, dar atat de putin recunoscute. Cine vrea sa creada despre el ca il are pe tatal faradelegii in inima si nu pe Dumnezeu ?

Mai mult decat atat, sustinem ca suntem fiii lui Dumnezeu, insa dovedim exact contrariul. Iar atunci cand vorbele noastre nu se afla in perfecta armonie cu faptele noastre, inseamna ca ne aflam in minciuna.
Vorbind metaforic, fii suntem toti. Diferenta este ca unii suntem de o parte, iar ceilalti de alta parte. Fiecare dintre noi are un insemn (sau semn), care il determina sa se numeasca fiu al Tatalui sau al imparatului veacului acestuia. Iar de aici e foarte simplu:
  • Fiii lui Dumnezeu - sunt cei care au semnul iubirii pe fruntile lor. Acestia traiesc in perfecta armonie cu Dumnezeu, cu oamenii si cu tot ceea ce ii inconjoara, Ei sunt cei care renunta pe deplin la lumea aceasta, la ceea ce ofera ea. Nici o grija nu este suficient de importanta pentru a putea sa-i distraga de la ascultare. Ei sunt mereu cu inima sus, la Dumnezeu, ascultand necontenit glasul Sau. Actiunile sunt in concordanta cu Voia Sa. Nimeni si nimic nu-i poate determina pe acesti oameni sa urasca sau sa judece pe cineva, singurul sentiment din inima lor fiind iubirea, iar singurele lor atitudini fiind smerenia si blandetea.
  • Fiii diavolului - cei insemnati cu semnul lui. Acesti sunt, desigur, cei care nu apartin Domnului. Acestia au ales sa traiasca in bezna, fara a mai avea vreo scapare. Ei sunt cei care au indragit prea mult lumea aceasta cu poftele ei, fiind orbiti de ea. NUMAI din vina lor si a faradelegii nu au putut auzi Vocea Domnului chemandu-i. Acestia sunt cei care nu reusesc nici sa auda cand Domnul ii cheama prin frati si surori, nici sa vada cand in jurul lor se intampla minuni dumnezeiesti la fiecare pas. Acestia sunt cei guvernati de egoism, cei care in inimile lor in loc de pace si iubire au furie, lacomie, mandrie, agresivitate. In urechile lor nu suna vocea Domnului si nu fac voia Lui, ci a tatalui minciunii. Ei nu vor sti niciodata ce este adevarul, nici iubirea, nici nadejdea. De fiecare data cand le intalnesc, ochii le sunt acoperiti cu intuneric, iar atunci incep sa bajbaie, simtind ura fata de lucrarea Celui Preainalt. In inimile lor gasesti nemultumire de fiecare data, iar atunci cand ceva nu este asa cum vor ei, furia, amenintarea isi fac cuib.
Cred ca fiecare dintre noi ar trebui sa-si faca un examen serios de constiinta. Suntem crestini cu totii, sau cel putin asa ne place sa ne numim. Problema e ca faptele noastre lasa de dorit, iar acest lucru inseamna ce traim in minciuna.

Probabil ca fiecare va gasi o parte mai mult sau mai putin intunecata. Asta ar trebui sa dea de gandit.
Nimeni nu spune ca e usor sa renunti la ego. Asta practic inseamna sa renunti la tine. Insa de la a incerca sa devi mai bun, sa inlaturi intunericul dinlauntrul tau, pana la a sta cu mainile in san si a astepta ca mantuirea sa pice din cer e cale lunga.
Ceea ce e clar este ca un adevarat crestin se afla mereu la scoala. El va invata mereu cate o lectie ce il va ajuta in desavarsire. Ceea ce trebuie sa faca el insa este sa ramana cu inima spre Dumnezeu. Daca el este capabil sa ramana cu urechile ciulite la Tatal sau, va primi mereu cele mai bune invataturi. Dumnezeu este cel mai bun profesor pe care l-am putea avea vreodata, El ne invata tot ceea ce avem nevoie sa stim. 

Insa, sa nu uitam! Ceea ce avem de facut este sa ramanem cu inima langa El. Inima Ii e supusa, fiinta Ii e supusa, urechile ne sunt ciulite. Atunci vom sti mereu ce avem de facut si niciodata nu ne vom rataci.


Dar nu uita: Inima ta e la El ! Lumina ! Si nu intuneric!

sâmbătă, 6 octombrie 2012

Dorinta

Privecsc, ascult ... Inteleg ... doar ca la fiecare pas oamenii Ii canta lui Dumnezeu. Versurile sunt inaltatoare, exprima sentimente nemaipomenite ... in cuvinte.

De-ar simti fiecare dintre noi macar 50% din ceea ce spunem, am fi atat de aproape de ... De-am fi crestini intr-adevar,de nu ne-am insela credinta ...

De-am tanji intr-adevar dupa Tatal nostru si dupa dragostea Sa, lumea in care traim ar fi mult mai buna. Gasesc sentimentul in inima, dar nu e iubire, e doar minciuna. Ne mintim singuri ca dorim, ca Il dorim, dar de fapt suntem atat de falsi ...

Un exercitiu pe care ar trebui crestinii sa-l faca este unul de vointa. TE VREAU, TE VREAU, TE VREAU, DOAMNE!

TE VREAU, TATA, IN VIATA MEA ! TE VREAU LANGA MINE, IN MINE, PRETUTINDENI! 


TU ESTI DRAGOSTEA MEA!

marți, 2 octombrie 2012

Cine suntem noi? (SUNTEM CRESTINI !!! )

Scurta (lunga) DESCRIERE

Noi suntem cei care ne-am lepadat de noi insine, insa fiecare dintre noi refuza sa-si poate crucea, pretinzand astfel numai ca o poarta.Ne lepadam la fiecare pas de Cel in care juram in momente de stramtoare ca avem incredere deplina. Declamam sus si tare ca El e taria noastra si ca suntem recunoscatori pentru dragostea Lui. Ne prefacem ca ne caim, sau alte ori chiar ne mintim noi insine. Cainta e un termen extrem de cunoscut, dar o experienta absolut necunoscuta in vietile noastre.
Cautam mereu sa alegem calea cea mai usoara, atat de mult ne iubim pe noi insine. Si totusi sustinem ca Il iubim pe El. Declaram ca suntem ai Lui, ca ne-am predat vietile in mainile Lui, ca vrem sa facem numai voia Lui, dar faptele noastre lasa de dorit. Avem gurile mari si tari, iar bratele slabe. Mintea ne e agera, iar inima schilodita de faradelege. Suntem mai mult niste razvratiti, niste atei mai cumpliti decat ateii, niste fatarnici mai fatarnici decat cei mai nerusinati mincinosi.

Ceea ce nu stim noi sa facem este sa iubim. Nui stim sa-L iubim nici pe Dumnezeu, nici aproapele. La noi iubirea e un termen, nu o experienta. Ne invatam unii pe altii sa ocolim obstacolele si ne sfatuim sa facem ceea ce e mai bine pentru noi. Fiecare ne iubim atat de mult pe noi insine...!
Isus e exemplul nostru. El este Exemplul, indiferent daca noi il urmam sau nu. El ramane Exemplul.

Avem de invatat multe. Si "buba" e ca e cam greu pentru niste oameni asa comozi ca noi. Cautam intotdeauna sa ne fie noua bine, desi Exemplul ne arata ca MAI IMPORTANT este sa te sacrifici pentru aproape. Suntem atat de egoisti incat pana si ceea ce pentru ceilalti e o povara, iar pentru noi o placere, consideram a fi o "milostenie". Ne consideram a fi buni, uneori chiar sfinti. Altii ne consideram a fi niste mici dumnezei (tu chiar crezi asta, nu ?). Noi suntem perfecti, suntem indestructibili, suntem brilianti, suntem de necucerit. Suntem NOI, cei care am venit sa schimbam lumea in bine, asteptand ca schimbarea sa inceapa cu vecinu'.
Am fi in stare (noroc ca nu se poate) sa ne luam crucea si s-o ducem cu aro pana in Rai. Am fi in stare sa inventam ingeri si chiar demoni din piese. Am fi in stare sa-l copiem chiar pe Dumnezeu, sau sa ne alegem unul mai ... ingaduitor (avem unul deja, numa' ca e mai pe su' mana, ca nu-i frumos sa spui - ala-i tartoru').

CONCLUZIE (si mai scurta)

NOI suntem tartorii (puii lu' tata) si ne ascundem sub numele de crestini. De ce? Ca sa pacalim lumea, e mai sigur ca o sa ne iasa ceva.

Deci ... avem loc si pentru tine :) Hai la noi ca-i mai cald si Dumnezeu n-o sa te mai bata atata la cap cu iubirea aia, ca oricum tu sti deja ce-i aia si o mai si manifesti. Deci ce mai astepti ? Vino la noi, ca-i mai cald !

luni, 30 iulie 2012

Invata !

De multe ori incercarea e privita ca o pedeapsa. Si poate ca in majoritatea cazurilor chiar e. Dar atunci cand te impiedici de un bolovan si te doare piciorul, nu te destepti din "somnul" tau si esti mai atent la drum ? Nu inveti ca drumul are si obstacole si ca trebuie sa fii mereu treaz ? Te doare, iar asta te indeamna sa identifici obiectul care a provocat acea durere si, automat, sa il ocolesti, sa pasesti peste sau orice alta solutie mai poti gasi, numai ca acel obstacol sa nu-ti mai stea in cale.

Cel mai greu e atunci cand consideri ca esti suficient de sus. Crezi ca esti acolo unde trebuie sa fii, ca esti suficient de bun, intelept, darnic, smerit, credincios, iubitor. Te consideri perfect. Crezi ca meriti tot ceea ce tu consideri ca fiind mai bun, cel mai bun. Crezi ca ai o relatie extraordinara cu tot si cu toate, ca nu iti lipseste nimic si ca acum poti lenevi, caci ti-ai atins scopul. "Palma" primita va fi cu atat mai grea.

Ne punem nadejdea in Dumnezeu. Facem rugaciuni nesfarsite, cerand protectie divina. Suntem convinsi ca Dumnezeu va purta de tot si de toate, ca nu trebuie sa mai muncim, sa mai gandim, sa mai oferim. Asteptam ca totul sa cada din cer. Iar atunci cand le primim chiar asa, cazand din cer, nu suntem capabili sa le ducem.
Dumnezeu nu iti da niciodata o sarcina prea grea. Asta toata lumea o stie, o gandeste, crede ca o crede, dar nu o simte. Cand vine incercarea, incepem cu mustrarile. Dumnezeu e de vina ca ne-a trimis o incercare atat de grea, pe care noi nu o putem duce, pentru ca nici macar nu o meritam. Incercarea nu e o pedeapsa, pentru ca tu nu ai gresit cu nimic. / Incercarea este o pedeapsa, dar greseala ta nu merita o astfel de mustrare. Ti se pare nedrept. Atunci Dumnezeu devine nedrept. Necrutator. Crud.

Dar nu intelegi un lucru: Dumnezeu este UNUL. Dumnezeu este acelasi. El este IUBIRE. Doar pentru ca te simti vinovat sau pentru ca esti orb, nu inseamna ca Dumnezeu s-a schimbat. Dumnezeu ramane acelasi. Ceea ce trebuie tu sa intelegi este ca bolovanii nu se vor muta din calea ta. Poti alege sa ramai orb si sa te izbesti de toate obstacolele pe care le vei intalni in cale. Poti blestema bolovanul, poti urla din toti rarunchii, te poti tavali pe jos de durere. Tot orb esti. Daca nu alegi sa deschizi ochii, tot orb vei fi.
Asteapta ca Dumnezeu sa te ridice, asteapta ca El sa te fereasca, in timp ce tu lenevesti. Ar fi dragut ca El sa vina sa-ti faca vant cu o pana imensa, in timp ce tu stai lungit, fiind inconjurat de bogatii lumesti, nu ?


Pana cand n-ai sa intelegi ca incercarea/pedeapsa vine din iubirea lui Dumnezeu pentru tine, vei ramane orb. Va trebui sa intelegi ca nu poti lenevi, ai un drum de parcurs. Trebuie sa treci mai departe, nu sa stagnezi. Nu vrei sa te trezesti. Nu vrei sa deschizi ochii. Din iubire, Dumnezeu te te calauzeste sa mergi mai departe. Vrei sa nu te mai doara ? Deschide ochii !!! Invata lectia si mergi mai departe. De ce te incapatanezi in orbirea ta nebuneasca ? Chiar crezi ca totul se invarte in jurul tau ? Niciodata nu vei reusi sa mergi mai departe astfel. Tot ceea ce vei castiga, va fii superficial. Pana la urma vei pierde totul. Asta vrei ?

Chiar nu vezi ca te lovesti mereu de aceleasi obstacole ? Crezi ca le vei depasi inganand rugaciuni si asteptand minuni ? Minunile nu vor aparea. Esti orb, incapatanat si extrem de ratacit. Va trebui sa iei atitudine. TREZESTE-TE !!! Altfel va durea in continuare, poate ca din ce in ce mai tare.

RUGACIUNEA CLIPEI


Doamne,


Amin


Versetul zilei

Poveste

"Intr-o zi, un om a murmurat: 'Doamne, vorbeste-mi' si un copac si-a frematat frunzele, dar el nu a auzit. Apoi a intrebat mai tare: 'Doamne, de ce nu-mi vorbesti?' si un tunet a zguduit cerul, dar el, din nou, nu a auzit. Omul a privit in jurul sau si a spus: 'Doamne, lasa-ma sa Te vad!' si o stea a luminat cerul, dar el nu a observat. Atunci a inceput sa strige: 'Doamne, fa o minune!' si in clipa aceea s-a nascut un copil, dar el nu a stiut.
Disperat, omul striga mai tare: 'Atinge-ma, Doamne, si arata-mi ca esti langa mine!' Acestea fiind spuse, Dumnezeu a coborat si l-a atins, dar acesta a alungat fluturele care zbura langa el si si-a continuat drumul.
Ai grija sa nu pierzi o binecuvantare doar pentru ca nu iti apare in felul in care tu te astepti sa se manifeste."

Si daca...

Si daca uneori mai cazi,
iar crucea ti se pare grea,
ridica-ti ochii catre cer ,
acolo e salvarea ta.

Si daca vorbele mai dor
cand limba nu le cantareste,
asculta glasul ce ti-a spus
ca si pe tine te iubeste.

Si daca lacrimi curg suvoi
brazdand uscatul tau obraz,
e semn ca Domnul te asculta
si te va scoate din necaz.

Si daca Domnul va veni
cat inca esti pe-acest pamant,
te va rapi in vesnicii
asa cum spune-al Sau cuvant.